Chituirea caroseriei

La chituire, sau dacă doriți, la aplicarea chitului, cel mai adesea ne putem întâlni cu **patru tipuri** de chituri poliesterice de șpaclu:

• Chit cu fibră de carbon sau de sticlă: Chiturile cu fibră de sticlă sunt astăzi **în declin**, mai des întâlnim **chituri cu fibră de carbon**. Chiturile cu fibră de carbon au în primul rând o **șlefuibilitate incomparabil mai bună** și sunt mai rezistente. În plus, pot fi aplicate în forma finală, adesea fără a fi necesară **utilizarea chitului de finisare. Ambele tipuri de chituri cu fibră sunt destinate în special chituirii pieselor care au fost **sudate, îndreptate sau solicitate prin reparații la temperaturi ridicate. Astfel, chiturile cu fibră pot **întări materialul original, care ar fi putut fi slăbit de reparație.

• Chit cu pulbere de aluminiu (Alu): Acest chit este utilizat în principal pentru disiparea căldurii de pe substrat (datorită dilatării sale termice). Se aplică ca un strat izolator pe o suprafață deja nivelată, adesea așezându-se pe un strat de chit cu fibră sau pe un chit mediu. Îl găsim cel mai adesea pe acoperișuri, jante, capote sau în compartimentul motor – oriunde ar putea exista riscul de modificare a volumului materialului din cauza căldurii.

• Chit mediu (Soft sau Fill): Acest tip de chit este printre cele mai utilizate tipuri. Se folosește universal pentru nivelarea suprafețelor cu denivelări de până la aproximativ 3mm grosime. Cu toate acestea, unele chituri mai excepționale de acest tip pot face mult mai mult – rămân stabile chiar și într-un strat de 7cm. Prin urmare, urmați întotdeauna documentația producătorului respectiv.

• Un subtip special este chit de umplere mediu anticoroziv. Acesta este un chit mediu standard, însă, după cum probabil bănuiți, cu adaos de substanțe anticorozive. Îl veți utiliza ideal pe suprafețe mai mici, fără strat de bază. Dacă îl aplicați pe aluminiu sau oțel gol, veți obține o protecție la nivelul unui grund epoxidic.

• Chit de finisare (Fine): Ultimul tip este chit de finisare, adică final, destinat nivelării micilor imperfecțiuni. Aplicați-l într-un strat maxim de 1 mm. Unele chituri de acest tip pot fi utilizate direct sub vopsea, fără a fi necesară utilizarea unui grund de umplere.

Chiturile pot diferi și în funcție de materialul pentru care sunt destinate. Astfel, găsim, de exemplu:

• Chituri pentru plastic: Le puteți utiliza, de exemplu, pentru chituirea barelor de protecție, a ornamentelor, a oglinzilor și a altor piese din plastic. Poate coroda parțial plasticul în zona de chituire și asigura aderența necesară. În plus, este flexibil și nu crapă, ceea ce reprezintă un mare avantaj față de alte chituri.
• Chituri ușoare: Sunt destinate suprafețelor mari (plafoniere, capote etc.), unde greutatea chitului este un factor esențial. Un chit prea greu ar putea duce la solicitarea materialului sau chiar la deteriorarea acestuia. Datorită greutății sale reduse, este utilizat în mod obișnuit și de reparatorii de mașini de curse, avioane sau motociclete.
• Chit bicomponent de pulverizare: Este ideal pentru repararea suprafețelor mai extinse, cum ar fi lateralele furgonetelor, acoperișurile mașinilor mai mari și altele asemenea. Se aplică cu un pistol de vopsit sau cu un spray. Nu uitați să alegeți corect dimensiunea duzei pistolului de vopsit (variază între 2–2,5 mm și este întotdeauna recomandată de producătorul chitului).

O parte importantă a chitului este să amestecați corect cele două componente ale chitului între ele. Rețineți că întăritorul nu are doar funcția de întăritor, ci și de diluant. Dacă îl amestecați corect în chit, îl va dilua, iar chitul va deveni mai maleabil și mai ușor de utilizat. Înainte de a dobândi o anumită experiență în amestecarea chitului, vă recomandăm să cântăriți o anumită cantitate de întăritor.

Apropo, o cantitate mai mare de întăritor nu înseamnă în niciun caz un timp de uscare mai scurt și invers. Întăritorul ar trebui să fie exact conform recomandărilor producătorului, astfel încât chitul să se usuce perfect și să-și dobândească proprietățile, adică nici prea puțin, nici să nu rămână întăritor neactivat în chit. Raportul obișnuit pentru chitul poliesteric este 100:3, adică la 100g de chit adăugați 3g de întăritor.

Aplicați chit-ul cu ajutorul unor spatule speciale metalice sau din plastic. Prin ținerea și utilizarea corectă, veți obține un efect optim de chituire. Cum se face? Poziția degetelor dumneavoastră ar trebui să fie următoarea: patru degete pe partea superioară a spatulei și doar degetul mare apasă împotriva lor din cealaltă parte. Cu degetul mic sau arătător, exercitați presiune asupra spatulei și deformați-o ușor într-un arc. Datorită acestui fapt, puteți chitui ușor chiar și formele rotunde dintr-o singură mișcare.

Începeți sau finalizați chituirea? Aici, este adesea important să gestionați cât mai lin tranziția între chit și suprafața chituita. Pentru a realiza acest lucru, ar trebui să începeți și să terminați cu spatula în cea mai verticală poziție posibilă, în care treceți lin de la o înclinație de 30–40°. Tranziția lină, prin urmare, nu este creată prin presiune, ci prin poziția spatulei.

Când chituiți, lucrați rapid, după întărire, chitul se poate întări rapid, devenind astfel inutilizabil. Prin urmare, amestecați întotdeauna cantități mai mici pe care le puteți prelucra imediat. Prin utilizarea corectă a chitului, veți obține o suprafață netedă și nu va trebui să șlefuiți excesiv materialul ulterior. Curățați bine uneltele de chituire ( spatule și plăci de amestecare) cu diluant C6000, sau încercați să utilizați plăci de amestecare de unică folosință. Este convenabil și ușurează munca solicitantă pe care o reprezintă chituirea.