Cele mai frecvente greșeli la repararea vopselei iarna

Temperaturile scăzute, umiditatea ridicată și obiceiurile de lucru greșite pot duce la defecte care nu apar imediat, ci doar după un timp. Să vedem cum să vopsim o mașină iarna și cum să evităm cele mai frecvente greșeli la vopsire.

Probabil că nici nu este nevoie să scriem că nu ar trebui să se vopsească așa cum arată în mod intenționat imaginea de mai sus. ; -)

Una dintre cele mai frecvente greșeli este lucrul cu material rece, pe care îl scoateți dintr-un dulap sau de pe un raft dintr-un garaj sau atelier înghețat și începeți imediat să lucrați cu el. Vopselele, chitul, grundurile și lacurile au o vâscozitate diferită la temperaturi scăzute și se comportă diferit față de vară.

Materialul rece:

• se amestecă mai greu
• se întinde prost
• se usucă semnificativ mai lent
• poate avea o aderență mai slabă

Rezultatul este adesea o structură de coajă de portocală, pete sau o întărire insuficientă. Materialul trebuie adus la temperatura camerei înainte de aplicare. Ideal este să îl scoateți din depozitul rece cu suficient timp înainte.

ATENȚIE! Foarte importantă este însă nu doar temperatura materialului în sine, ci și a suprafeței de vopsit și a încăperii în care are loc vopsirea. Temperatura ideală este de aproximativ 20°C.

Chiar dacă nu ar fi posibil să se atingă astfel de condiții, este absolut esențial să se uniformizeze temperatura materialului de vopsit, a suprafeței de vopsit și a aerului din încăpere, pentru a preveni șocurile termice.

Iarna, atelierele sunt adesea mai puțin ventilate, iar combinația de încălzire și aer rece din exterior creează condiții fluctuante. Umiditatea este un factor crucial în reparațiile vopselei.

Umiditatea crescută poate provoca:

• încețoșarea vopselei
• uscare neuniformă
• defecte de suprafață (decojire ulterioară, formarea de bășici)

ATENȚIE! În cazul materialelor poliesterice, cum ar fi chiturile obișnuite de șpăcluit sau de pulverizat, procesul de uscare (reacția chimică dintre chit și întăritor) încetinește deja la temperaturi sub 15°C, sub 10°C reacția este deja foarte mică, iar sub 5°C procesul de uscare se oprește.

Similar este și cu materialele acrilice, cum ar fi grundurile de umplere sau lacurile. Se întâmplă adesea ca reparatorul să încălzească atelierul la temperatura dorită de 18°C - 20°C și, după finalizarea reparației, să lase materialele să „se usuce” până a doua zi. Cu toate acestea, dacă, de exemplu, peste noapte, temperatura din garaj scade treptat sub valoarea critică, nu va avea loc o întărire corespunzătoare și, în plus, există riscul de contaminare a suprafeței din cauza condensului umidității atmosferice.

Utilizarea acelorași întăritori și diluanți pe tot parcursul anului este o altă greșeală frecventă. Ceea ce funcționează vara, s-ar putea să nu fie potrivit pentru condițiile de iarnă. În perioada mai rece, este recomandat să folosiți variante mai rapide sau de iarnă ale întăritorilor și diluanților, care sunt destinate temperaturilor mai scăzute de aplicare.

O alegere incorectă poate duce la:

• întărire lentă sau incompletă
• suprafață moale
• rezistență mecanică și chimică redusă

Materialele care au deja o anumită vechime, fie că au stat mult timp în garaj sau sunt deja deschise, pot ceda mai repede iarna decât vara.

Probleme tipice:

• consistență modificată
• reacție mai slabă cu întăritorul
• uscare neuniformă

În sezonul rece, merită să lucrați cu produse verificate, proaspete, care sunt destinate și condițiilor mai exigente.

ATENȚIE! Mai mult întăritor nu înseamnă în niciun caz o uscare mai rapidă, mai ales în cazul chitului poliesteric, aceasta este o problemă frecventă.

Așa cum în cazul vopselelor raportul de amestec este, de exemplu, 2:1, și acesta trebuie respectat necondiționat, și în cazul chitului trebuie respectat un raport de amestec precis, care este cel mai adesea 100:3 în greutate.

Mai mult întăritor înseamnă doar un exces de întăritor neactivat în amestecul preparat și, prin urmare, un material imperfect pregătit.

Iarna, este tentant să accelerați procesul de uscare cu o încălzire puternică. Însă, utilizarea necontrolată a pistoalelor cu aer cald sau a temperaturilor prea ridicate provoacă adesea mai mult rău decât bine.

Printre consecințele frecvente se numără:

• blocarea solvenților sub suprafață
• scufundarea ulterioară a vopselei
• crăparea sau pierderea luciului

Acțiunea căldurii de sus usucă doar stratul superior al materialului mai rapid, care blochează straturile interioare fără posibilitatea de evaporare a diluanților prezenți. Consecința este binecunoscuta scufundare a materialelor de umplere (chituri sau grunduri) și matifierea lacurilor de suprafață.

Pentru o uscare mai rapidă, utilizați, așadar, lămpi IR de calitate, care, dimpotrivă, încălzesc suprafața de bază, iar căldura generată împinge vaporii prezenți și ajută la uscarea de la straturile inferioare.

O cale mult mai bună este alegerea materialului corect și respectarea pauzelor tehnologice, decât încercarea de a „recupera timpul” prin încălzire extremă.

Metalul sau plasticul rece se comportă diferit față de perioada caldă. Dacă piesa nu are timp să se aclimatizeze înainte de reparație, poate apărea condens de umiditate, care nu este vizibil la prima vedere.

La ce poate duce acest lucru?

• aderență slabă
• desprindere ulterioară
• formarea de bășici

De aceea, iarna este și mai important să lăsați piesele să-și egalizeze temperatura cu mediul, să le degresați temeinic și să nu subestimați niciun pas al pregătirii.

Iarna în sine nu este o problemă pentru repararea vopselei pe timp de iarnă. Problema este de obicei pregătirea slabă, materialele nepotrivite și încercarea de a lucra în același mod ca vara.

Cine în perioada de iarnă:

• temperează atât materialul, cât și piesele
• monitorizează umiditatea și temperatura aerului
• folosește materiale corecte
• nu se grăbește în detrimentul tehnologiei

acela va obține rezultate de înaltă calitate și stabile pe termen lung și își va pregăti mașina sau comenzile pentru sezonul următor fără reclamații inutile.